Am mai invatat ca nu exista om fara frici, griji si angoase pe motive reale sau imaginare. Nu conteaza cum sunt, toate lucreaza la fel: dureros, adanc si periculos pentru sanatate (si asta e cuvantul zilei!) Toti le avem si-ar fi bine sa recunoastem. Nu exista treaba aia cu Eu sunt zen. Daca nu traiesti din propria ta alegere intr-o pestera, nu esti, n-ai cum sa fii. Iar daca negam toata pleiada de emotii negative sau doar facem misto de ele, isi fac si ele de cap. De capul nostru, mai exact. Cresc, se inmultesc si se raspandesc la fel de pervers ca…. Dar mai bine sa nu-i rostim numele.
In cap cu dusmanul
Ba sa i-l rostim! E printre noi si daca ii zicem pe nume acceptam ca exista si ca trebuie sa-i facem fata. Deci, ca virusul. Da, nu ma refer doar la asta cu pandemia. Virusi ucigasi exista tot timpul (mai ales la noi in cap) doar ca nu-i bagam in seama pentru ca nu ne simtim amenintati. Nu inseamna ca doar cu asta suntem in primejdie si cu ailalti nu. Asta doar e mai direct; probabil fiindca istoria a dovedit cum ca omului trebuie sa-i vorbesti pe limba lui, nu merge cu subtilitatile.
Stresul poate fi letal, dar chiar si cand nu te omoara, te rupe in bucati. Pe tine si pe toti cei din jurul tau. Singura diferenta e ca tu nu stii asta – afli doar ocazional: la analize de rutina, cand ti-o iau copiii razna de te-ntrebi ce-ai gresit, daca esti concediat sau la divort.
Si totusi il acceptam, il invitam in casa si-l punem la masa cu noi, zi de zi. Literalmente il punem la masa. Stresul sta jos, se lafaie nepoliticos cu coatele in farfurie, noi mancam din picioare, pe apucate, in timp ce raspundem la mailuri, aranjam lucruri, ne scremem de idei. Virusul rade cu gura pana la urechi: fa tu planuri, ca am eu grija sa le duci la capat! La capatul puterilor mai sigur. Ca acolo ajungem toti, mai devreme sau mai tarziu. Si capatul asta e pe saltea, dar pe aia gresita.
La capatul puterilor am ajuns si eu cand am rupt prima oara salteaua. Salteaua canapelei, desigur, ca toata lumea, ca nu sunt o exceptie. Salteaua asta nu m-a ajutat. E mai periculoasa ca virusul in sine, e practic arma lui. Asa te lucreaza: cu saltea, Neflix si nemiscare. Noroc ca intr-o zi, in toiul plictiselii, mi-au picat ochii pe salteaua de yoga. Ave Maria de 3 ori si vigilenta maxima, mai ales acum!
Salteaua de yoga vs salteaua de pat
In vreme de stres care duce la griji permanente, care duc la randul lor la anxietate si de-aici in linie dreapta, fara cale de iesire, direct pe autostrada panicii, nemiscarea – adica statul degeaba – e coaja aia de banana din Stan si Bran.
Ai calcat pe ea, te-ai dus. Nu te mai opresti decat dupa ce ti-ai rupt gatul si-ai dezordonat si totul in jur. La momentul vorbirii, asta cred ca e marele pericol care ne paste in viitorul apropiat. Sa alunecam pe coaja de banana. Privita din afara, scena e tragi-comica. Mai ca ma buseste rasul.
Dar nici la Stan si Bran nu prea radeam ca nu-mi placea cum toata lumea se prabusea in jurul lor fara solutie. Parca imi facea rau, de-asta in copilarie n-am fost mare fana de ei. Abia cand am crescut am inteles ca asta era si ideea: oamenii aia, intr-o fulgerare de geniu, nu faceau haz de necaz. Faceau haz de inconstienta si ignoranta incercand, probabil, pe un ton optimist, sa ne atraga atentia. Prea subtil!
Adica sa-mi mut corpul din loc, de pe salteaua de stat pe salteaua de yoga, de lucru intens. Am ales yoga ca nu-mi plac sporturile neaparat si cu atat mai putin sala de forta. Dar eu cred ca si astea de nu-mi plac mie functioneaza la fel de bine. Atata timp cat te misti, n-are ce sa fie rau.
Odata cu corpul, de pe canapea s-a mutat si mintea. A mai avut ea derapaje si incercari de evadare inapoi la vechile obiceiuri, dar m-am tinut de mat cu unghiile si cu dintii pana am disciplinat-o. Ca la casa de corectie, nu merge cu sentimentalisme si jumatati de masura. Cand mintea nu vrea de bunavoie, trebuie aplicata forta. Te fortezi sa te misti si sa respiri adanc, corect, regulat, pana te istovesti fizic. Te fortezi in fiecare zi, fara abatere de la program, ca si cum te-ai duce la serviciu. Fara Nu am chef azi, Lasa ca incep de maine, Am facut ieri mai mult, azi pot sa stau, Nu am timp de luxuri de-astea. Nu te opresti, nu faci nicio zi de pauza, iti faci timp pentru luxul asta care o sa te tina in viata si in mintile tale. Daca te opresti, mintea pleaca inapoi, pe cararea stiuta si periculoasa, unde asteapta rabdatoare coaja de banana.
Cand iti istovesti zilnic corpul, atunci mintea lesina si ea. In sfarsit tace si tu poti sa te auzi.
Si ti-e mai bine. Pentru ca auzi o voce mai calma, mai rezonabila, care vine cu solutii. Te simti mai relaxat, nu te mai dor umerii de cate panici ai adunat pe ei. Nu te mai dor umerii, nu te mai doare nici capul (astea merg mana in mana de obicei). Nu mai ai migrene, nu mai ai nici insomnii. Te odihnesti. Dormi bine si corpul se reface, creste imunitatea, aparatul digestiv incepe sa functioneaze corect.
Exista multe alte moduri de relaxare a mintii eficiente, cu aceleasi beneficii pentru corp, si le salut pe toate. Dar miscarea aduce ceva in plus fata de colorat, impletit, mesterit, etc. Vine cu mai mult oxigen pentru organe si cu transpiratie, adica eliminare de toxine. Daca mai si mananci destule fructe si legume, mai tai din zahar si paineturi, pornesti la lupta cu panica si cu virusul din pole position.
Produci energie, te simti mai puternic, ai mintea mai clara si nu te mai sufoci la fiecare veste nasoala pe care o citesti sau o primesti. Nu inseamna ca esti inconstient daca nu intri in fibrilatie. Inseamna ca ai o sansa in plus sa evaluezi corect pericolul si sa iei decizii mai rezonabile. Nu mai esti un izvor de panica pentru oamenii din jur, nu-i mai bagi in sperieti. Nu te mai rastesti, nu mai judeci abrupt, nu mai arunci vina in dreapta si-n stanga. Cand unul e mai linistit, ceilalti se mai calmeaza si ei, automat.
Si calmul si iubirea sunt pandemice, doar ca noi n-am avut niciodata curiozitatea (si curajul) sa ne infestam cu ele. E un moment perfect sa vedem daca merge si-asa, oricum alta solutie nu prea exista.
Stay safe & derulati salteaua de yoga! (e buna pentru orice fel de exercitii fizice si mentale; numai nu stati degeaba pe ea! A… si radeti, cat de mult puteti, dar nu va bazati doar pe asta.)
