Zilele astea cred ca frica de singuratate bate teama de gripa. Nu e usor sa stai singur cu tine si cu feedurile negre de pe retelele de socializare sau cu televizorul. Si cred ca e la fel de grea – daca nu si mai si – situatia aia pe care n-a luat-o nimeni in calcul. Adica sa fii obligat sa imparti spatiul mic al casei, pe termen nelimitat, cu oameni de care nu-ti prea place. E tot o singuratate si asta, numai ca mult mai apasatoare. De obicei o curmai brusc cu o usa trantita de partea cealalta. Nu mai e cazul.
Alte timpuri, alte situatii, aceeasi problema
Cu siguranta toti am trecut si inainte prin momente cand statul de unul singur (individual sau in grup) ne-a dat frisoane si vertij. Dar din fericire, in alte vremuri am avut luxul sa ne refugiem la cel mai bun prieten si sa-i tocam nervii pana la epuizarea lui si-a sticlelor de vin si relaxarea noastra. De unde rezulta ca vorbitul la frica de singuratate e bun pe termen scurt si pe varfuri de criza. E bun mai ales pentru cine vorbeste, pentru ala de asculta e mai degraba o incercare. Una disperata, de evadare.
Dar stai: n-are unde sa plece, loop-ul dement al confesiunii fara sfarsit se intampla acasa la el. Cel mai bun prieten e in carantina chiar si pe vremuri de pace, liniste si prosperitate. E izolat la domiciliu, in pozitie de ascultare atenta. Uneori ii cade capul, de epuizare si poate si de plictis, dar se tine tare sa para interesat. Mai ales pe la a suta runda a povestii. A invatat-o pe derost, o stie cu punct si virgula si n-o mai vrea înca o data. E doar un om pana la urma si n-are decat o vina: e cel mai bun prieten. Am fost si eu si unul si celalalt, de-asta scriu despre situatie.
Sunt convinsa ca treaba cu carantina schimba cumva lucrurile in sensul in care criza de singuratate are sanse reale de-a marca un record absolut: consumarea minutelor nelimitate din abonamentul de telefon. Asta pentru cine e singur-singur. Pentru cine e singur in mai multi, arde mesageria de whatsapp mai rau ca deseurile alea incinerate noaptea ca hotii.
In ambele cazuri atmosfera se umple de toxine. Cel mai bun prieten e contaminat pana in gat si condamnat la munca silnica de ascultare si aprobare ( ca altfel bubuie polemica si nimeni n-are nervi de așa ceva, mai ales acum).
Cu precadere in momente de criza universala si mai ales pentru ca nici macar nu ne dam seama (si in niciun caz nu ne dorim), ne transformam in calai. Cel mai bun prieten e victima noastra tacuta si ascultatoare. Compasiunea lui nu primeste la schimb decat niste bad vibe. Compasiunea noastra a murit de mult. Cam pe cand ne-am mai linistit dupa ce-am trancanit 2 ore neintrerup si-am reluat aceeasi discutie, de data asta pe un ton mai jos si fara bocete. Fara sa ne dam seama, inghitim ca nemancatii energia unui om care lucreaza si el cu fricile lui si încearca sa le tina sub control. Si pentru asta chiar are nevoie de energie. Sa-l ajutam si pe el!
Cum pui mana pe telefon, da-ti peste ea!
Mai ales daca e deja a 10-a oara pe ziua in curs. Sau suna un psiholog, nu inseamna ca tre sa tii angoasa in tine si sa mori singur de ea la tine in apartament. Sunt multi profesionisti care ofera consultatii online zilele astea. Sunt pregatiti sa asculte tot soiul de treburi, nici n-o sa-i termini nervos, nici n-o sa-i bagi in sperieti, nici n-o sa le faci ziua mai neagra decat e. Au mai multe instrumente si argumente pro linistirea ta si prezervarea lor. O sa-ti fie cu adevarat mai bine dupa ce vorbesti si partea frumoasa e ca la final n-o sa-i fie nimanui mai rau.
Respiratia corecta te ajuta – inchide ochii, separa-te de tot si numara in gand inspiruri si expiruri pana simti ca n-a mai ramas nimic in jur. Cum vine gandul cel rau inapoi, nu intra in panica, dar nici nu te prinde de el. Lasa-l in pace si intoarce-te la numarat respiratii. Nu inseamna c-ai esuat in incercarea de-a medita daca ai in continuare griji. E normal sa le ai: in asta consta meditatia, in a lasa gandurile sa vina si sa place, fara sa ne atarnam de ele. Fara sa ne lasam mintea sa umble despletita pe firul unui gand si sa se apuce sa faca scenarii. Ca deh, inainte de pericol, ne omoara scenariile.
De-asta numaratul e bun, cand ne concetram sa numaram, gandim mai putin. Si chiar daca gandim, faptul ca dam mintii sarcina clara de a numara, ne ajuta sa nu ramanem agatati de o- grija mai mare decat aia de-a tine scorul la respiratii.
Danger! Danger! Lockdown la organe!
Nu degeaba doctorul iti spune sa sufli in punga de cate ori te iau dracii, iti palpita o vena si simti ca-ti crapa capul. Cand respiri in punga, inspiri propriul dioxid de carbon. Ai nevoie de el pentru ca de obicei cazurile de punga sunt alea in care panica accelereaza respiratia si respiratia haotica mareste panica. E un cerc vicios care trebuie intrerupt de urgenta – se poate lasa chiar si cu lesin.
Inspirand accelerat, scurt, din zona toracelui – ca atunci cand te ia criza de singuratate de gat – elimini atat de mult dioxid de carbon incat Ph-ul sangelui devine alcalin. Danger! Danger! Se aprinde becul rosu in creier. Sistemul nervos intra in situatie de urgenta, crede ca urmeaza sa ti se intample ceva rau si ca sa te protejeze se pregateste de lupta. Inchide tot ce nu e absolut necesar unei fugi sigure si cinstite. Dar unde sa fugi? Usa e inchisa. De asta clar nu ai nevoie intr-o criza de singuratate, de lockdown la organe.
Meditatia, yoga, pilatesul, au acelasi efect ca si punga: te obliga sa respiri corect, sa dai corpului cantitatile ideale de oxigen si dioxid de carbon.
Sistemul tau nervos parasimpatic (care se ocupa cu relaxarea si buna digestie absolut necesara pentru imunitate) are grija de tine si de corpul tau mai bine ca oricine. Pe el il activezi respirand corect. Da-i putin credit, macar de curiozitate, sa vezi cum e. Macar 10 minute pentru inceput, cand simti ca nu mai poti de unul singur si-ti vine sa pui mana pe telefon.
Fa pauza asta si suna-ti cel mai bun prieten dupa, daca tii neaparat sa auzi vorba de om. Dar incepe discutia altfel, intreaba-l pe el cum se simte, ce frici are, cum se descurca cu singurătatea lui. Și mai ales ascuta ce zice, cu real interes. Ascultarea e si ea terapeutica. Poate vei descoperi ca are și el angoase, ca isi face si el probleme. O sa constati ca de fapt nu esti singur, ca lumea nu s-a intors doar impotriva ta, toti suntem la colt, in genunchi, pe coji de nuca.
De ce sa-l pedepsim pe cel mai bun prieten de doua ori?
Stay Safe & nu incingeti firul! (daca nu e cu adevarat nevoie sau daca nu e pentru un pic de relaxare)
