Blog pentru 10 minute de pace

Cand am inteles cat de mult conteaza pentru mine 10 minute de liniste si de zbor din realitate, am inceput sa scriu. Povestiri scurte, de aproximativ 10 minute, despre oamenii pe care ii intalnesc si senzatiile pe care le traiesc in cele 2 locuri care ma definesc cel mai bine: calatoriile si salteaua de yoga.

B

Latest stories

Demonul incrancenarii, Ingerul vointei si lupta pe salteaua de yoga 

Salteaua de yoga te pune fata in fata cu demoni despre care habar nu aveai ca te bantuie si ingeri care te-au parasit de mult. Abia dupa primele ore incepi sa-i recunosti si pe unii si pe ceilalti si sa-i clasifici corect. Nu atat de dragul statisticii, cat din nevoia de a putea trai cu ei, intr-un echilibru la inceput indoielnic, apoi din ce in ce mai stabil. Ia timp, iar in procesul trierii te...

Tarabagiii de lux de pe Silent Beach

Silent Beach Sri Lanka Amanwella Tangalle Resort

Pe Silent Beach ajungi destul de greu. Nu pentru ca drumul ar fi o problema, ci pentru ca plaja e complet ascunsa, iar localnicii nu prea vorbesc despre ea. Se afla la cativa kilometri de satul Tangalle, intri de pe soseaua principala, Tangalle Road, pe o poteca ingusta, prin jungla. Pare ca nu duce nicaieri si ai avea tendinta ca dupa 2-3 minute de mers sa te intorci dezamagit. Daca asculti insa...

Ce astepti, ce primesti si ce dai inapoi la yoga

Ca marea majoritate, probabil, si eu am avut impresia ca odata ce incep sa fac yoga, o intreaga pleiada de lucruri noi si musai bune mi se va pune pe tava de la primele ore. Dar ce astepti nu-i totuna cu ce primesti si depinde foarte mult de … (surpriza!) ce dai inapoi. Oricine se informeaza despre yoga – mai ales de pe Internet – afla numai lucruri incantatoare. Desi pe alocuri...

Hiruni si calatorii din autobuzul cu aripi

hiruni in autobuzul cu aripi

Pe Hiruni am cunoscut-o abrupt, in autobuzul cu aripi. Maica-sa mi-a pus-o pur si simplu in brate, zambind si fara nicio introducere. Apoi s-a inghesuit si ea pe un petec infim de bancheta, cu un maldar de pungi, claie peste gramada. Inainte sa ma izbeasca orice intrebare despre ciudatenia imprejurarii in care ajunsesem sa car un copil necunoscut, m-a izbit aroma placuta de levantica a fetitei...

Yoga cum laude: ce faci cand nu poti sa faci nimic

Dupa ce mergi constant la ore o vreme, ajungi sa crezi ca vei lua trofeul yoga cum laude. Incepe sa ti se para ca stii si ca poti. Deja intri in clasa cu incredere, iti intinzi salteluta cu un soi de ifos superior si ai tendinta sa nu mai asculti chiar tot ce spune instructorul. In general, cam aceleasi  lucruri pe care le zice de fiecare data. Dar parca de data asta te plictiseste un pic cu...

Prima zi de yoga, ultima noapte de Control.

Pe bune? Mi-am zis eu dupa prima zi de yoga. Acum va trebui sa renunt la o groaza de chestii, printre care, in special, la noptile pierdute? Nu ca as fi iesit nonstop, dar totusi… Cum sa impac o extrema – a fi complet functionala dimineata foarte devreme – cu restul extremelor din viata mea? Aproape ca n-am gasit solutie pentru aceasta problema neasteptata si-am pus-o deoparte, in speranta...

Obsesii ciudate la care nici nu te-ai gandit

La scurta vreme dupa ora de introducere in yoga am dezvoltat, pe nesimtite, una dintre acele obsesii ciudate pe care nu le-am inteles niciodata. Greu de închipuit, dar este vorba despre insasi obsesia de a nu lipsi cumva de la programul zilnic de practica. Acum imi vine sa rad. Atunci, insa, a fost destul de…delicat. Ani la rand m-am uitat cu suspiciune si cel putin o spranceana ridicata la...

Jazz, tarfe si macete la Point a Pitre

jazz la point a pitre

Candva, undeva, intr-un colt de lume violent si brutal, pe care in mod normal as tinde sa-l ocolesc, am fost fericita. Era noaptea de Paste si ascultam jazz in Point-a-Pitre Guadelupa. Dincolo de golful in care se afla hotelul meu – un soi de autoservire de 3 stele spre cel mult una, in care iti faceai singur omleta sub ochii dispretuitori ai negresei de vreo 50 de ani, pusa acolo fix ca sa...

Publicate recent

Biblioteca

People & Yoga

Amprenta digitala

Uneori timpul e prea scurt si emotia prea mare pentru ca o traire sa ajunga imediat text de blog. Ca sa n-o pierd, o agat de Facebook sau Instagram.