Pentru inceput, e bine sa stii ca daca amani azi nu inseamna deloc ca o sa te apuci de maine. Mai degraba vei ajunge sa confirmi vechea vorba de duh “lasa pe alta zi ca poate nu mai e nevoie”. Unii numesc situatia procrastinare. Eu ii zic simplu: lene. Si oricat de obsedat ai fi de programul de practica, odata ce te muti de la clasa la yoga acasa, m-as mira foarte tare sa nu te intalnesti cu ea.
Yoga acasa e o incercare psihica greu de depasit
Aparent, nu se schimba nimic: ceasul tot pe la 6.30-7.00 suna. Doar ca daca nu trebuie sa faci prezenta nicaieri, ce sens are sa te grabesti sa cobori din pat? Ia ca 10 minute de somn in plus n-au omorat pe nimeni… In conditiile date, 10 minute egal vreo ora. Deja ai pierdut startul si-ti dai seama ca nici prea mult timp nu mai ai inainte de-ati incepe activitatile obisnuite – jobul cum ar veni. Pai decat sa te rezumi la cateva asane facute pe fuga, nu mai bine faci diseara, pe liniste, si dormi mai bine dupa asta? Ce sa zic… Poti incerca, mult succes! Mie nu mi-a iesit. Seara, cu sufletul scos dupa alergatura de o zi si, eventual, cu burta plina dupa vreo cina in oras cu prietenii, decizi intelept ca tot mai bine dimineata. Asa ca hai de maine, ca doar n-o fi foc! A doua zi, situatia se repeta: incepe ziua cartitei pentru programul de yoga acasa si e posibil sa tina destul de mult. La mine a durat vreo luna, de atata vointa s-a dovedit ca sunt in stare!
La un moment dat, dupa ce-ai facut yoga acasa in gand pana n-ai mai putut, incepi sa-ti pui serios problema conditiei tale meschine. In tot timpul asta ai strans o groaza de regrete si frustrari care te ajuta maxim in construirea si consolidarea monumentului Vinovatiei. Ajungi sa crezi ca daca deschizi dictionarul, vei gasi in dreptul cuvantului Vina poza ta. Nu e de ajutor in planul cu yoga acasa. Mai degraba te umpli de nervi: intre timp ai mai uitat si cum se derula programul de la sala, asa ca te-ai apuca pe bune, da nu prea mai stii cu ce.
In sfarsit, te apuci. Nu e bine deloc. Te tine peste tot, moralul e sub saltea si chiar langa ea se afla canapeaua. Dupa primele 10 minute de incalzire (macar atata cap ai sa nu sari de secventa de incalzire), te asezi un pic sa te odihnesti si sa-ti amintesti cu ce continua de obicei ora de la sala. Te asezi si nu prea te mai ridici. Lasa, e bine ca azi te-ai mobilizat, ai inceput, ai facut incalzirea, maine treci si la asane! Da, da… cu siguranta!
N-ai ce sa faci in sensul asta, dar iti dai sama e ca orice-ar fi, e musai sa renunti la oglinda: primul semn ca esti pe calea cea buna. Cu apasare in suflet, fiindca simti cum te-ai lins pe bot de medalia de aur la care sperai cand faceai yoga la sala, incepi sa faci ce (mai stii) si cum (mai) poti. Pratic o iei de la zero (nu ca ajunsesei foarte departe). Insa e o tortura, mai ales psihica, sa vezi ca s-a dus de rapa un an de practica. Aici e momentul de cumpana cand nu stii daca ar fi mai bine sa renunti sau sa rezisti. Daca treci de el, exista sanse reale: azi un pic, maine un pic mai mult, poimaine inca ceva in plus – totul e sa nu te opresti. Incepe sa-ti placa si cam in 10 zile iti intri in ritm.
E parca mai usor, timpul de lucru devine mai lung, pana si trezirea e mai simpla. In sfarsit, endorfinele isi fac treaba si tu te simti in forma. Iti dai seama ca n-aveai nevoie de nicio medalie, ca faci yoga acasa ca sa te simti bine, sa te linistesti la cap si sa ai energie, nu ca sa te inscrii la vreo competitie. Deci ai reusit? Ei bine, DA! Hai ca nici n-a fost asa greu…
Morala: Cu prima ocazie totusi, eu o sa ma intorc la sala. Pentru ca oricat as practia acasa, sa fim cinstiti, unele lucruri sunt complet gresite. Din perspectiva asta nu e vorba de medalie, ci doar de faptul ca fiecare asana are si ea scopul ei, bine definit pentru sanatate si voie buna, mana in mana cu oxigenul si circulatia sangelui, si daca n-o faci cum trebuie, nici ea nu-i eficienta. Insa yoga acasa e o performanta extraordinara pentru minte si o s-o trec, negresit, in palmaresul de victorii.
astfel de sedinte intr-adevar te pot relaxa.