Pe Hiruni am cunoscut-o abrupt, in autobuzul cu aripi. Maica-sa mi-a pus-o pur si simplu in brate, zambind si fara nicio introducere. Apoi s-a inghesuit si ea pe un petec infim de bancheta, cu un maldar de pungi, claie peste gramada. Inainte sa ma izbeasca orice intrebare despre ciudatenia imprejurarii in care ajunsesem sa car un copil necunoscut, m-a izbit aroma placuta de levantica a fetitei...